Printre dezamagiri lacrimi si suspine ...

Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face. Eu am trecut prin asta si dupa dezamagire au urmat lacrimile si supinele... Viata e grea, cine a spus ca e usoara e un ipocrit! M-am simtit mereu folosit, ca o carpa de praf... dupa ce am fost folosit si mi-am dat seama de anumite lucruri a urmat incet, incet si dezamagirea, lacrima rece pe obraz, suspinul in noptile reci... Nu e usor sa fi judecat, sa fi calcat in picioare... Recunosc am avut prieteni care mi-au adus numai dezamagire, am avut si inca mai am o viata care si ea la randul ei imi aduce dezamagire in suflet si o racoare in minte... Turturii de orbire s-au spurs in lacrimi iar gandurile in suspine... Mereu cand ai un prieten sau pe cineva drag langa tine sa nu te astepti de la el sa nu iti aduca dezamagire fiindca asa este firea omului sa te raneasca si apoi sa iti dai seama ca si el te-a dezamagit! Sufrerinta, lacrimile, suspinele, dezamagirile nu as putea spune ca s-au oprit aici, de ele voi avea parte incetul cu incetul tot mai des... dar, am invatat sa le mai stopez, sa le mai controlez, sa nu mai cred prada sentimentelor asa usor, sa fiu altfel... Printre dezamagire lacrima si suspin, in suflet se duce o lupta crancena cu regretul, cu regretul ca ai avut incredere in cineva si te-a dezamagit! Ar trebui sa nu ne mai lasam prada sentimentelor, sa fim umpic mai realisti cu cine avem deaface pentru ca mai tarziu sar putea pe langa dezamagire sa se duca o lupta sfasietoare in suflet cu lacrima si suspinul!...