Am invatat sa visez, am invatat sa traiesc!

Am incetat sa mai plang, anii sau dus acum zambesc intr-o lume ipocrita. Imi urmez visul in lumea asta de gheta, el e cel ce ma incazeste. Am invatat sa lupt cand raul vrea sa ma prinda... ca sa trec peste toate l-am infruntat pe cel din oglinda. Mi-am creiat o lume, de fapt o lume numai a mea, fara de care nu as putea trai in asta plina de gropi, plina de jale, plina de cei ce ma privesc de sus ca pe cei mici in loc sa imi intinda o mana sa pot si eu sa ma ridic. Nu ma durut atat de mult ca nu am avut atat de multe hartii dar, mi s-a rupt inima-n doua cand m-au tradat prietenii. Cand toti plangeau ca tatal meu sa dus prea devreme, m-am simptit mic de parca nu am mai avut nici sange in vene si mi-a ramas doar bunul Dumnezeu si muzica ce ma facut sa fiu cum vreau eu. M-au invatat sa zbor pana la nori, un nou inceput si acum sa pot sa dorm mai putin, sa pot visa mai mult. Nu ma voi schimba, imi voi urma visele, nimeni nu ma poate opri, nu voi ceda orice ar fi. Lumea vorbeste prostii ca sa ma schimbe si ma minte, imi urmez calea caci eu pot vedea dincolo de cuvinte. Falsii prieteni din gradina mea prea multi sunt, dar ca sa vad serpii trb sa tai iarba de la pamant. Fac ce trbuie sa fac ca stiu ca osa ajung dincolo de nori. Cineva mi-a dat aripi dar ma lasat sa invat sa zbor singur. Am succese ce ma coboara si infrangeri ce ma inalta. Viata o inteleg privind inapoi si o traisc privind inainte, nu ma dau batut, tatal meu ma priveste din cer. Vrea sa ma vada reusind ca ambitia o am de la el. Chiar daca in spatele unui vis se poate ascunde un cosmar, fa ca mine si nu uita sa crezi in tine si toate problemele incet dispar. Eu voi incerca sa nu mai fiu asa cum eram nu voi ceda orice ar fi! Multumesc Nik ca m-ai invatat sa ma bucur de viata asa cum e ea, multumesc ca mi-ai deschis ochii si calea!