Despre viata

Omul invata din propriile greseli... Vorba spusa din batrani... Insa greseala se repeta de nenumarate ori si asta pentru faptul ca... suntem orbiti de orgoliu, egoism URA... Sentimentele ce se nasc din suferinta, din nemultumiri, din dezamagiri... Insa suntem mereu singurii Vinovati. Uitam de familie, de prieteni. Uitam sa ne bucuram de nimicurile vietii, de micile atentii din partea apropiatilor. Dar DE CE suntem conceputi asfel? Din dorinta de a ajunge cat mai sus... Din dorinta de a fi puternici, respectati... si din nou uitam esentialul. Important nu este sa sufere cei din jur si noi nu... Ci sa aducem zambetul pe buze unui prieten cu toate ca nu mai il ai asa de drag... Sa dam o mana de ajutor unui suferind, sa tinem companie uni singuratic, sa facem fericit un copil, sa ne vizitam parintii batrani. Dar insa spunem mereu "nu am timp". Azi devine ieri, mainie astazi si vremea trece... Parul ni se albeste si ne gandim... Daca lupta ne-a adus satisfactii sau deziluzii. Realizam ca am indepartat totul din calea noastra... Iar regretul devine apasator... De aceea, sa ne amintim mereu... Sa pretuim viata, sa uitam de amaraciuni si sa spunem celor dragi TE IUBESC! Ar fi bine sa facem sau macar sa incercam sa luam aminte la aceste lucruri chiar daca nu o putem face dintr-o data.Poate vom reusi sa ne schimbam felul asta orgolios si plin de ura. Eu am sa incerc sa ma schimb chiar daca am sufletul depresat dupa o moarte a unui om drag mie si familiei mele. Timpul nu se va opri niciodata in loc pentru problemele noastre dar, avem destul timp sa le razolvam!