Cu acest titlu imi continui viata care mi-a dat mii si mii de lovituri care mai de care mai grele. Nu mai sunt cum eream, m-am maturizat prea repede, parca fac unele lucruri fara sa ma gandesc daca e bine sau nu. Simt ca nu mai stiu care imi sunt prietenii, simpt ca i-am pierdut definitiv. Oare cat voi mai putea indura ororile vietii? In felurite lucruri vreau sa imi schimb viata dar nu pot de hienele care ma lovesc cu sageti pline de venin! Stau si ma intreb uneori oare cat mai e pana vine pieirea! Tu cum te-ai simti daca pierzi pe cineva drag si ai asfel de gandire si sa treci printr-o depresie fara sfarsit?
Asta sunt eu!
RăspundețiȘtergereaST ESTE TARA IN CARE TRAIM.nOI COPIII vedem mai bine cum stau lucrurile si ne maturizam inainte devreme si invatam ce este viata din pacate de la o varsta mult prea frageda.Traim un cosmar zi de zi dam de privirea diavolului si am ajuns sa nu ne mai temem.Unii dintre noi au uitat pana si sa iubeasca astfel incat am ajuns sa credem ca nu mai axista dragoste pentru ca adevarul este ca nu exista
RăspundețiȘtergereExista doar ura in jurul nostru..atata ura si atatea razboaie pentru putere..intrebarea este cum mai putem fi noi niste copii fericiti?
RăspundețiȘtergere