Fiecare om este obisnuit cu o masca cu care prefera sa se joace fraierind oamenii, prietenii,familia. Omul de multe ori nu e cea ce pare a fi. Omul e o "minciuna" caruia ii place orgoliul, mandria, caruia ii place sa fie peste toti, sa ii domine. Dar, ma intreb ce va face acel om cand ii va fi descoperita adevarata fata, se va simti la fel cu era! Oare il va privi familia, prietenii si toti cei acre ii avea cel mai de pret, asa cum era? Poate ca acel om credea ca are todul dar, sa ales cu nimic in urma, lacomiei, prefactoriei, masti care a purtat-o cu mare, mare incredere. Asa ca a ajuns un suflet gol. Nu trebuie sa mai ne prefacem, sa mai credem ca totul osa fie foarte bine poate doar bine dar, nu foarte bine, sa mai crdem asa mult in oamenii care nu stim foarte multe despre ei, fiind ca noi vom fi cei cere vom regreta nu ei!
Sunt prefacuti,falsi si fatarnici...ascundem privirea diavolului in spatele ochilor goi si privirii reci..si totusi intrebarea ramane..suntem dispusi sa platim pretul pacatelor noastre ?
RăspundețiȘtergereCea mai cruda intrebare care ii lasa cu gurile cascate!
RăspundețiȘtergere